To the moon...and back

Pe luna au balene. Serios, le-am vazut eu. Mai au acolo cai, oi, vaci si pasari...multe pasari, dar cam atat. Dar sa stiti ca o sa gasiti si oameni; oameni frumosi, primitori si imbracati supeeerb. E cam frig pe luna ce-i drept, dar omuletii de acolo se incalzesc la strandurile si bazinele cu apa termica, iar in weekend la gratar cu muuult alcool, apoi prin baruri si cluburi, dar astea mai putine, ca nu prea incap pe acolo. Tre'sa mentionez ca nu suntem singura natiune ce are cultu' gratarului, acolo fiecare familie detine un gratar pe care-l foloseste de cel putin doua-trei ori/saptamana in curtea blocului, a casei sau pe balcon. Fiecare dupa posibilitati si dispozitie.

Ok, ok recunosc, nu e vorba despre luna, ci despre al 51-lea stat american. Mai bine zis o tara cu peisaje selenare, campuri imense de lava, fara prea multa vegetatie, dar de un verde incredibil si multa roca. O tara prin care nu poti calatori decat cu masina, ca trenuri nu au. O tara unde, de fapt, oamenii nu-s intr-atat de frumosi; sunt grasi cat balenele de care va spuneam ca le-am vazut, cinici si nu foarte calzi, dar totusi bine imbracati. Consuma cea mai mare cantitate de Coca-Cola din lume raportat la numarul de locuitori si tone de maioneza. Sincer, si eu am bagat ca sparta Cola pentru ca acolo chiar e cea mai buna din lume datorita apei cu care-i facuta. As vrea sa va pot recomanda si balena pe gratar, dar nu ma lasa inima sa fac asta, desi la ei este o delicatesa de cand vanatul acestora nu mai este interzis ( cica le mananca prea mult peste si asa mentin un echilibru...). Oh, de asemenea, o alta delicatesa mai este si o superba pasare, Puffin, din care n-as intelege nimic daca as manca, dar daca asa cere traditia vikingilor, de ce sa nu o pastreze?! Am refuzat politicos si mi-am bagat nasu' inapoi in farfuria cu ciorba de perisoare ( dada, nici acolo n-am scapat de mancarea romaneasca ).

Mergem mai departe si calatorind prin tara pustie, unde gasesti numai asezari de cate 10 case maximum si foarte imprastiate, gasim: cascade, geysere, soferi conducand ca nebunii, pesteri, Atlanticul, un accident provocat de soferii nebuni, laguna albastra, noi pe punctul de a face un accident din cauza soferului roman, care si-a luat carnetul acolo, ghetari, si muuulte campuri de lava. Peisajele sunt spectaculoase tocmai prin lipsa vegetatiei. Gasesti ceva tufisuri, dar copaci nu prea. Romano-vikingul stabilit acolo avea si o gluma: daca te ratacesti prin padure pe aici, nu trebuie decat sa te ridici in picioare. Haha

Ne intoarcem la oras, la capitala unde oamenii traiesc doar in weekend. In cursul saptamanii au cate doua-trei job-uri si mai ies sa-si expuna masinile pe strada principala a micului oras care lasa impresia de provincie, dar foarte cosmopolit. In weekend abia daca lucreaza cineva, in rest petrec. Oh, dar si cum petrec! Lasand la o parte imbranceliile de la intrarea in baruri unde stateai si juma' de ora ca sa intri ( cluburi v-am spus ca nu prea au, iar pe alea le folosesc doar pentru concerte mai mari, dar construiesc o sala imensa de concerte in port ), sticlele, paharele sparte, zecile de balenute bete moarte si vomitand, dar imbracate superb, dar si baieteii superbi si beti, pot spune

ca acolo chiar se petrece ca la carnaval. Dar unu continuu, in fiecare weekend. Ca na, dupa atatea antidepresive si vitamine pe parcursul noptilor polare de 24 de h, merge o cura cu alcool la 10 grade in august ( pentru ei, pentru mine erau 5 ).

Si ne-am intors pe pamant, in Koln mai exact. Aici, gazda noastra superba ne-a invitat sa luam micul dejun pe acoperisul casei. Aaah, cat de cald si biiiine era!