mi-am adus aminte cum s-a declansat amintirea.
un prieten imi spunea cum lui nu-i plac asiaticele sau negresele ci doar rasa alba. ma gandeam cat de mult conteaza (pentru noi toti) aspectul si asta trecand dincolo de ceea ce tine de haine si fashion statements, ajungand chiar la piele, la culoarea si aspectul acesteia.
daca am trece dincolo de piele, am fi mai toleranti, ne-am placea mai mult, ne-am accepta sau chiar si atunci am gasi ceva "de comentat" ?
suntem condamnati sa fim supusii selectiei artificiale?
Se afișează postările cu eticheta Luiza T.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Luiza T.. Afișați toate postările
miercuri, 10 septembrie 2008
english, my love 2
have ducks in a row = a organiza bine lucrurile
hit rock bottom = a ajunge in cea mai rea situatie
all wet = complet gresit
fubby = gay
t.b.c.
hit rock bottom = a ajunge in cea mai rea situatie
all wet = complet gresit
fubby = gay
t.b.c.
sub piele
Sub piele - Michel FaberAm citit-o acum ceva timp insa abia azi-noapte mi-am adus aminte de ea. nu stiu excat cum s-a declansat amintirea. incercam sa adorm in timp c ma gandeam la chestii si chestie dupa chestie, s-a ajuns si la aceasta carte si da, tot in nesomn mi-a venit si ideea sa scriu despre ea aici.
.
Am recunoscut-o atunci si recunosc si acum ca aduce un pic a "Hotii de frumusete" a lui Pascal Bruckner, insa "Sub piele" impinge limitele sf-ului mai departe decat aceasta si oricum scopul "colectarii" este diferit, desi tot la supravietuire se refera.
.
de pe coperta cartii:
"Ca sa arate ca un om, isserley si-a tradat specia si propria natura. Pe o autostarda din muntii Scotiei, ea iese in fiecare zi la vanatoare de autostopisti tineri si musculosi. Inceput de pulp fiction, s-ar putea crede. [...] Sa fie roman politist? [...] Science fiction? Distopie? [...] Foarte economic scris, romanul nu da lectii, dar pune probleme de morala mai putin obisnuite - cum ar fi interspecialitatea (grija intre specii), canibalismul, vegetarianismul sau tehnologiile corpului."
.
Este imposibil sa nu te lasi vrajit de drumul pe care il intreprinzi in fiecare dimineata in Toyota rosie alaturi de o creatura mica de statura si nu tocmai frumoasa, purtat fiind de ritmul cadentat al scrierii si stilul lui Isserley, care nu lasa nici un amanunt la voia intamplarii si povestile care de care mai ciudate ale insotitorilor ei.
Si nu spun mai mult, trebuie descoperit!
Este departe de a fi un roman previzibil si mai degraba te tine incitat pe tot parcursul sau, fiind genul de carte pe care ti-e greu s-o lasi din mana doar pentru ca vrei sa afli ce se va intampla mai departe.
.
Ideea care sta la baza intregului roman este aceea ca, indiferent de natura noastra, sub piele, toti suntem la fel
.
lectura placuta!
joi, 4 septembrie 2008
english, my love
la cerere, slang si expresii
barking up the wrong tree = a cauta unde nu trebuie
preaching to the wrong choir = a vorbi cu cine nu trebuie
toss my cookies = a vomita
beat around the bush = a ocoli subiectul
i have no recall of how i came to stumble upon them. they come to me! just call me slangJesus :D
to be continued
barking up the wrong tree = a cauta unde nu trebuie
preaching to the wrong choir = a vorbi cu cine nu trebuie
toss my cookies = a vomita
beat around the bush = a ocoli subiectul
i have no recall of how i came to stumble upon them. they come to me! just call me slangJesus :D
to be continued
miercuri, 3 septembrie 2008
Love me less but love me a long time
cantece, coregrafie, interpretare
uram, uram sincer music-hall-urile pana ce in viata mea a aparut... moulin rouge. aahh c film, c poezie!
dar despre asta, cu alta ocazie poate
3 filme pe cat de diferite pe atat de minunate prin unicitatea lor. cu asta mi-am ocupat eu ultimele doua zile, printre altele
Across the universe
boy meets girl, they fall in love, disaster follows... totul pe muzica the beatles cantata de pusti
abunda in momente de coregrafie tipic music-hall si imagini fantastice, ba chiar are inserata si o secventa de animatie
highest pick, din punctul meu de vedere, este analogia razboi-arta redata in imagini menite a nu te lasa impasibil
blonda clar trebuie sa dispara si e ceva c am constatat de cand am vazut-o in videoclipu ala cu september's end sau ceva de genu si din pacate mi-a reconfirmat-o in acest film. poate o mananca manson...
exploring sexuality and coping with grief
un film amuzant, trist, kinky, cu de toate pentru toti
scene de familie absolut delicioase, interpretare fresh, comica, care te umple de buna dispozitie, muzica incantatoare
Louis Garrel- superb! old love.. ne-am cunoscut in "the dreamers"
pentru mine este special pt ca-mi atinge un punct sensibil (se intampla pe la sfarsit :p) si poate de aceea as putea fi subiectiva.. dar nu, chiar este un film foarte frumos de la inceput pana la sfarsit
sfarsitul este heartbreaking in cel mai frumos mod posibil
Love me less but love me a long time
uram, uram sincer music-hall-urile pana ce in viata mea a aparut... moulin rouge. aahh c film, c poezie!
dar despre asta, cu alta ocazie poate
3 filme pe cat de diferite pe atat de minunate prin unicitatea lor. cu asta mi-am ocupat eu ultimele doua zile, printre altele
Across the universeboy meets girl, they fall in love, disaster follows... totul pe muzica the beatles cantata de pusti
abunda in momente de coregrafie tipic music-hall si imagini fantastice, ba chiar are inserata si o secventa de animatie
highest pick, din punctul meu de vedere, este analogia razboi-arta redata in imagini menite a nu te lasa impasibil
blonda clar trebuie sa dispara si e ceva c am constatat de cand am vazut-o in videoclipu ala cu september's end sau ceva de genu si din pacate mi-a reconfirmat-o in acest film. poate o mananca manson...
Once
un film de o sensibilitate si maturitate cum rar mi-a fost dat sa vad
cand dragostea apare, realitatea ucidesuperb jucat
Les chansons d'amour (Love songs)
exploring sexuality and coping with grief
un film amuzant, trist, kinky, cu de toate pentru toti
scene de familie absolut delicioase, interpretare fresh, comica, care te umple de buna dispozitie, muzica incantatoare
Louis Garrel- superb! old love.. ne-am cunoscut in "the dreamers"
pentru mine este special pt ca-mi atinge un punct sensibil (se intampla pe la sfarsit :p) si poate de aceea as putea fi subiectiva.. dar nu, chiar este un film foarte frumos de la inceput pana la sfarsit
sfarsitul este heartbreaking in cel mai frumos mod posibil
Love me less but love me a long time
Unashamed sensuality and rigorous application of comp tech
inspirata fiind de plurivalenta celor de la AES+F mi-am adus aminte de unii din preferatii mei in ale arhitecturii si nu numai, NOX
NOX este un birou de arhitectura din rotterdam infiintat de inovatorul si deja multipremiatul Lars Spuybroek. proiectele lui se intind pe o gama atat de variata pe cat ii permite spatiul in care acestea se dezvolta.
linii drepte? care linii drepte? nu exista asa ceva!
totul este fluid, curge si pare a lua viata din insasi materia care-l sustine
"world's extreme liquation" - fusion of matter and information, subject and object http://www.archilab.org/public/1999/artistes/noxa01en.htm
poate ca nu sunteti adeptii acestui gen de arhitectura sau nici macar nu va regasiti in liniile ei, dar doar pentru conceptele minunate de la care pleaca aceste proiecte si tot merita vizitat acest site http://www.noxarch.com/flash_content/flash250708.swf
cu massive attack, chiar as sta la o bere, spunea o prietena. ei bine, cu NOX, chiar as face proiecte! :))
joi, 21 august 2008
Anonimul...de ar ramane anonim!
4 zile in delta. da, in delta pt ca mai mult acolo am fost decat la festivalul de film Anonimul.
-vineri incepe distractia (pt noi cel putin) cu vizionare de filme. primul a fost "Lemon trees" http://www.imdb.com/title/tt1172963/, un film foarte dragut cu imagini frumoase, jucat excelent de cele doua actrite, desi premiul a fost luat de un altul (probabil doar pt ca a catadicsit sa vina pana la festival). focus principal pe conflictul israeliano-palestinian si incercarea unei livezi de lamai de a supravietui acestuia ajutata de unii si pusa la grea incercari de altii.Absurdul troneaza in acest film. ghiciti cine castiga!. Dupa acest film emotionant urmeaza o surpriza (pt mine cel putin), un film in regia lui joseph finnes, "The spirit", cu o imagine aproape breath taking, dar doamne, atat de gol!, probabil din cauza asta a si cedat o boxa si da, nu si-a revenit pana a doua zi, ca si noi de altfel. Seara se incheie (pt ca desi mai urmau short-urile, noi n-am mai rezistat dupa acest film) cu o alta surpriza, film regizat de gael garcia bernal, dada, u know, the short cutie!, "The deficit", nici ca putea alege un titlu mai bun, zau ca mega deficitar in multe aspecte, c sa mai, o porcarie!!! la culcare cu noi, atata prost gust te epuizeaza!
aahh nu ma pot abtine din a povesti un moment induiosator cu manelarul GUCCI
ne uitam noi la filme incercand sa evitam spatele celor doi manelari din fata noastra care nici macar nu erau atenti la filme, ei vorbeau, evident. dar c vedem? vine un al treilea si c face el? ei bine se aseaza fix in fata noastra. noi incepem cu nu te supara...bun, se da mai incolo, continuam vizonarea. dar mare mi-a fost mirarea cand manelarul gucci (avea pantaloni tatuati allover cu GUCCI ) ramanand singur in asteptarea celorlalti decide sa faca cel mai demn de admirat gest din cate am vazut la manelari si restu oamenilor deopotriva, impinge cele trei scaune si mai incolo pentru a nu ne mai deranja deloc. m-a impresionat, recunosc.
-sambata...ooo mare zi! multe au iesit la iveala.
ziua, ca in fiecare zi de altfel, la plaja. traiasca TROCARICIUL (am aflat si o eventuala teorie asupra numelui de la un batranel tare simpatic care povestea pe sub mustati, e cam deocheata, va spun doar ca are proveniente rrome, de altfel el, un tractor care tragea in spate doua chestii in care se inghesuiau oamenii) ca era ceva drum de parcurs pana la camping si plaja. daca mergeai pe jos o data , de doua ori, a treia oara iti venea s-o dai naibii de plaja cu soarele si cu apa ei cu tot, desi, apa aia calda era singura care mai reusea sa te racoreasca impreuna cu o bautura rece de la barul improvizat pe plaja.
seara, ultima zi (oficiala) de festival s-a incheiat cu marea premiere. mult prea multe premii, degeaba, spun cei care au asistat la intregul festival,eu nu pot sa confirm. un prezentator patetic, momente plictisitoare si penibile si finalul apoteotic, focul de artificii si c artificii.. am zis c-a murit jumatate de delta, interminabiiiiiil. si astfel am aflat unde s-au dus banii care trebuiau alocati delta music fest-ului. sa ramanem cu stelute in ochi si muzica in suflet, zic!
a rulat filmul castigator " silent light" (stellet licht), regizor carlos reygadas. incredibil de lent dar ce-am apucat sa vad inainte de a adormi pe scaun mi-a placut f mult. clar trebuie vazut.
-duminica
ziua am ars-o aiurea pe plaja si pe la camping, nimic special.
seara,tot in camping am vizionat filme de pe HBO pe marele ecran de proiectie.am inceput cu ultima parte din X-Men si am continuat cu un film supeeerb "The new world" http://www.empireonline.com/reviews/review.asp?FID=10089 dupa legenda lui Pocahontas. imagini incredibil de frumoase, un scenariu pe cat de simplu pe atat de profund, iar montajul serveste perfect ideii. eram cam ravasita dupa.
si am mai stat la masa, la discutii.
-luni
cea mai frumoasa zi
plimbare cu barca prin delta, asa s-a hotarat. eram multi si am luat doua barci. noi am avut parte de barcagiul simpatic care tot drumul ne-a spus pe unde eram, ce fusese acolo inainte, povesti pescaresti si ne-a invatat cum sa mancam ciulini de delta, chiar si acum mai am unul uscat pe care mi l-a dat. peisaje superbe in care te pierdeai, rezervatia de pelicani, tot c vedeai. MAGIC
dupa aceasta plimbare minunata am decis ca nu putem pleca fara a manca ceva tipic din delta si am mers sa mancam la localnici. somnul (pestele) a fost cel castigator, a fost excelent si ff mult, exces de placere. plus, o doamna f draguta, cea care s-a ocupat de bucatele noastre, ne-a mai si pus in tema cu viata din delta.
intorsi in camping, incepe furtuna. mese si scaune doborate si noi cautand adapost, il gasim in casuta noastra, in cele doua paturi unite in care ne-am inghesuit si chinuit, cinci. somn
-marti
prea mult somn, se pare. era f tarziu si noi nu aveam bilete pt "pasager", transportul nostru de intoarcere. ajungem cam la limita, luam bilete, fara probleme si ne gasim un loc pe punte in vant si intr-un soare nu tocmai zambitor.
am pornit...
-vineri incepe distractia (pt noi cel putin) cu vizionare de filme. primul a fost "Lemon trees" http://www.imdb.com/title/tt1172963/, un film foarte dragut cu imagini frumoase, jucat excelent de cele doua actrite, desi premiul a fost luat de un altul (probabil doar pt ca a catadicsit sa vina pana la festival). focus principal pe conflictul israeliano-palestinian si incercarea unei livezi de lamai de a supravietui acestuia ajutata de unii si pusa la grea incercari de altii.Absurdul troneaza in acest film. ghiciti cine castiga!. Dupa acest film emotionant urmeaza o surpriza (pt mine cel putin), un film in regia lui joseph finnes, "The spirit", cu o imagine aproape breath taking, dar doamne, atat de gol!, probabil din cauza asta a si cedat o boxa si da, nu si-a revenit pana a doua zi, ca si noi de altfel. Seara se incheie (pt ca desi mai urmau short-urile, noi n-am mai rezistat dupa acest film) cu o alta surpriza, film regizat de gael garcia bernal, dada, u know, the short cutie!, "The deficit", nici ca putea alege un titlu mai bun, zau ca mega deficitar in multe aspecte, c sa mai, o porcarie!!! la culcare cu noi, atata prost gust te epuizeaza!
aahh nu ma pot abtine din a povesti un moment induiosator cu manelarul GUCCI
ne uitam noi la filme incercand sa evitam spatele celor doi manelari din fata noastra care nici macar nu erau atenti la filme, ei vorbeau, evident. dar c vedem? vine un al treilea si c face el? ei bine se aseaza fix in fata noastra. noi incepem cu nu te supara...bun, se da mai incolo, continuam vizonarea. dar mare mi-a fost mirarea cand manelarul gucci (avea pantaloni tatuati allover cu GUCCI ) ramanand singur in asteptarea celorlalti decide sa faca cel mai demn de admirat gest din cate am vazut la manelari si restu oamenilor deopotriva, impinge cele trei scaune si mai incolo pentru a nu ne mai deranja deloc. m-a impresionat, recunosc.
-sambata...ooo mare zi! multe au iesit la iveala.
ziua, ca in fiecare zi de altfel, la plaja. traiasca TROCARICIUL (am aflat si o eventuala teorie asupra numelui de la un batranel tare simpatic care povestea pe sub mustati, e cam deocheata, va spun doar ca are proveniente rrome, de altfel el, un tractor care tragea in spate doua chestii in care se inghesuiau oamenii) ca era ceva drum de parcurs pana la camping si plaja. daca mergeai pe jos o data , de doua ori, a treia oara iti venea s-o dai naibii de plaja cu soarele si cu apa ei cu tot, desi, apa aia calda era singura care mai reusea sa te racoreasca impreuna cu o bautura rece de la barul improvizat pe plaja.
seara, ultima zi (oficiala) de festival s-a incheiat cu marea premiere. mult prea multe premii, degeaba, spun cei care au asistat la intregul festival,eu nu pot sa confirm. un prezentator patetic, momente plictisitoare si penibile si finalul apoteotic, focul de artificii si c artificii.. am zis c-a murit jumatate de delta, interminabiiiiiil. si astfel am aflat unde s-au dus banii care trebuiau alocati delta music fest-ului. sa ramanem cu stelute in ochi si muzica in suflet, zic!
a rulat filmul castigator " silent light" (stellet licht), regizor carlos reygadas. incredibil de lent dar ce-am apucat sa vad inainte de a adormi pe scaun mi-a placut f mult. clar trebuie vazut.
-duminica
ziua am ars-o aiurea pe plaja si pe la camping, nimic special.
seara,tot in camping am vizionat filme de pe HBO pe marele ecran de proiectie.am inceput cu ultima parte din X-Men si am continuat cu un film supeeerb "The new world" http://www.empireonline.com/reviews/review.asp?FID=10089 dupa legenda lui Pocahontas. imagini incredibil de frumoase, un scenariu pe cat de simplu pe atat de profund, iar montajul serveste perfect ideii. eram cam ravasita dupa.
si am mai stat la masa, la discutii.
-luni
cea mai frumoasa zi
plimbare cu barca prin delta, asa s-a hotarat. eram multi si am luat doua barci. noi am avut parte de barcagiul simpatic care tot drumul ne-a spus pe unde eram, ce fusese acolo inainte, povesti pescaresti si ne-a invatat cum sa mancam ciulini de delta, chiar si acum mai am unul uscat pe care mi l-a dat. peisaje superbe in care te pierdeai, rezervatia de pelicani, tot c vedeai. MAGIC
dupa aceasta plimbare minunata am decis ca nu putem pleca fara a manca ceva tipic din delta si am mers sa mancam la localnici. somnul (pestele) a fost cel castigator, a fost excelent si ff mult, exces de placere. plus, o doamna f draguta, cea care s-a ocupat de bucatele noastre, ne-a mai si pus in tema cu viata din delta.
intorsi in camping, incepe furtuna. mese si scaune doborate si noi cautand adapost, il gasim in casuta noastra, in cele doua paturi unite in care ne-am inghesuit si chinuit, cinci. somn
-marti
prea mult somn, se pare. era f tarziu si noi nu aveam bilete pt "pasager", transportul nostru de intoarcere. ajungem cam la limita, luam bilete, fara probleme si ne gasim un loc pe punte in vant si intr-un soare nu tocmai zambitor.
am pornit...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)