Planescape : Torment nu e un joc pentru gameri (tre’ sa citesti mult) si nici pentru pretentiosii vizualului ( grafica nu te rupe’n doua). Atuurile sale tin mai mult de un display dement de imaginatie, descrieri de locuri, situatii si personaje exhaustive care aduc bine a Thomas Mann ( necesita rabdare) basca un sistem filosofic de sorginte phillip k. dick-iana.
Sa spunem ca tu esti un tip bine facut, cu pielea de culoare gri, plin de tatuaje si cicatrici din vietile anterioare (sa spunem ca nu poti muri), ca fidelul tau acolit e un craniu zburator cu gura rea ( Hamlet ar fi apreciat ironia) sau ca singurul tau scop in joc nu e sa bati tot ce misca ci pur si simplu sa-ti aduci aminte cine esti (sau ai fost in vietile anterioare). Jocul abunda in auto-ironii ca de exemplu momentul in care Morte, the floating skull se apuca sa le povesteasca altora in a tale-trading quest o mini-parabola: un om statea cu capul in maini la o rascruce de drumuri. Nu stia de unde vine, in ce directie ar trebui sa se duca sau macar ce cauta acolo. Vine o batrana spre el si-l intreaba with a cackling smile : si care este a treia ta dorinta? Omul, intrigat, o intreaba : pai cum pot sa am o a treia dorinta daca nu le-am avut inca pe primele doua? –Ba le-ai avut, vine replica, dar a 2-a dorinta a fost sa o anulez pe cea dintai ca lucrurile sa ramana cum au fost. De asta nu iti aduci aminte de ele. Aha, spune el, pai atunci a treia mea dorinta este sa-mi spui cine sunt. Funny, that’s what you wished for the first time… Discutia asta are loc in cadrul unei locatii denumite the Brothel of Slating Intellectual Lusts, patronat de Fall-From-Grace, o succubus decisa s-o rupa cu tagma demonilor si sa treaca la preotie. Blonda si reformata, ea te invita sa-I explorezi bordelul unde prostituatele pot sa te bata la un game de debate, de sah, sa te domine prin injuraturi maiestre, sa bage frica-n tine la propriu (o medusa, varianta greaca clasica cu serpi) sau pur si simplu sa te asculte (o prostituata muta).
Nu trebuie sa exagerezi totusi cu prostituatele pentru ca un companion de-al tau, Annah, o thiefling cu cornite si coada va face o criza de gelozie si va scoate cutitul la inocentele tentatii, adancind tensiunea sexuala creata deja cu personajul in cauza.
Lumea in care traiesti se cheama Sigil, o planeta ce se invarte la capatul unei axe (spire), cam ca o roata de car agatata de-o stinghie. I se mai zice si the city of Many-Doors din cauza portalurilor spre alte lumi ce se pot deschide oriunde. Ca orice usa care se respecta, ele au nevoie si de chei care variaza de la un sarut la o bucata de cascaval sau un intestin gros.
Poti oricand sa adopti filosofiile diverselor factiuni din joc : the Dustmen, care’s un fel de budisto’ hindusi ferm convinsi ca viata nu merita traita pasional ci in absenta totala a acestora pentru a putea atinge nirvana in cazul asta "true death", the Godsmen, cei ce vad scanteia divinitatii in orice creatura sau hedonistii Sensates care nu mai merita nici-o explicatie. Doar ca the Sensates au o sala – the sensorium – unde explorezi vreo 40 de senzatii – din pacate doar povesti pentru gamer – de la sheer wonder, pure glee, tender love la psychotic trauma, unbelievable regret si utmost treachery. Evident, experimentandu-le pe toate, ajungi sa-ti declansezi amintiri of your former selves. Ca de exemplu ca ai lasat un jurnal in burta unui zombie orb de la crematoriu. Sau ca in nu-stiu-ce sala e o capcana pregatita sa te omoare de o incarnatie anterioara care-si pierduse mintile. Avem de toate.
Quest-urile care-ti declanseaza amintirile sunt si ele povesti in sine, parabole, parodii, alegorii si ce mai vrei. Il ai de exemplu pe Mourn-for-Trees, care da, is mourning the death of trees, Sigil avand probleme asemanatoare cu Beijing-ul : copacii mor de la aerul poluat provenit de la forjele care fasoneaza arma suprema de distrugere in masa. Mai ales de tristete, caci forjele indica ca nimeni nu se gandeste la ei. Ca sa rezolvi problema, trebuie pur si simplu sa crezi in ei. Ba chiar poti sa-ti intrebi si tovarasii de drum daca se baga : Fall-From-Grace, do you believe in trees? In curand, Mourn-for-Trees o sa te-anunte ca au aparut muguri. Sau poti sa intri in lumea Modron-ilor , creature robotice care cred in ordine si disciplina si sa le combati logic filosofia de viata pana cand le distrugi lumea. Poti fraterniza cu sau distruge the Dead Nations aka the undead din canale. Ei sunt condusi de the Silent King, figura iconica in zona si adanc reverata de Stale Mary, o zombie-maria tereza-sora de caritate. Pe Silent King nu poate sa-l vada nimeni in audienta pentru ca, evident, e mort iar tu poti sa pastrezi secretul sau sa vinzi the Dead Nations societatii de sobolani organizati dupa modelul regina-stup care-si doresc cu disperare suprematia canalelor. The Dead Nations sau mai bine zis, the United Nations, caci acolo traiesc in pace zombi cu scheleti cu ghouls, sunt insa atat de simpatici incat nu te lasa inima sa fii sadic si sa-I tradezi sobolanilor nebuni.
Per total, daca te pasioneaza povestile cu tenta filosofica si ai peste 18 ani, experienta poate fi dramatica. Cei care au incercat-o au facut si o carte din dialogurile aflate in joc: http://www.wischik.com/lu/senses/pst-book.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu